Cerinţele Alimentare ale Organismului

NutritieCerintele alimentare ale organismului Fiecare organism in parte are necesitatile lui din punct de vedere al alimentatiei. Protidele sunt indispensabile in masura in care trebuie sa furnizeze pietrele de constructie (acizii aminati) tesuturilor organismului. Valoarea lor alimentara este inegala: cele de origine animala sunt mai apte sa raspunda acestui deziderat decât cele de origine vegetala. Ca atare, ratia zilnica de protide trebuie sa cuprinda cel putin 50% protide animale, restul putând fi furnizat de cele vegetale. Cantitatea de protide necesara zilnic unui adult sanatos este de 1 g pe kg de greutate corporala, ceea ce inseamna ca pentru un om de 65 kg ratia protidica trebuie sa fie de 65 g. Aceasta cantitate poate fi de exemplu furnizata de urmatoarele alimente: carne 100 g, lapte 0,5 l, pâine 25 g; lapte 0,5 l, 2 oua, pâine 350 g; brânza 150 g, pâine 100 g, fasole boabe 100 g. Glucidele sunt furnizate omului fie sub forma de fainoase (amidon), ca pâinea, pastele fainoase, orezul, fie ca dulciuri, cum sunt zaharul, marmelada, dulceata. Ele constituie cea mai mare parte din ratia alimentara, fiind furnizoarele principale de energie impreuna cu lipidele. Lipidele sunt de origine animala sau vegetala. Cercetarile in domeniul nutritiei au pus in evidenta necesitatea grasimilor vegetale in alimentatia omului, ele fiind furnizoare exclusive de acizi grasi nesaturati, cu rol in protectia pielii si mai ales in prevenirea aterosclerozei (depunerea de lipide in peretii arterelor). Vitaminele sunt substante pe care omul nu le poate sintetiza, necesare zilnic in cantitati de ordinul miligramelor, si care au in organism, in general, un rol biocatalitic (enzimatic). Ele au fost impartite in doua grupe: grupul celor ce se dizolva in grasimi (vitamine liposolubile) si grupul celor care se dizolva in apa (hidrosolubile). In prima categorie intra vitaminele care au un rol in reglarea functiilor anumitor tesuturi, de multe ori in sinergie sau in antagonism cu actiunea unor hormoni, motiv pentru care au si fost denumite “hormono-vitamine”. Din acest grup fac parte vitaminele A, D, E si K. Al doilea grup este compus din vitamine cu rol in special biocatalizator, care sprijina actiunea unor enzime sau intra chiar in compozitia lor, motiv pentru care au fost denumite “enzimo-vitamine”. Fiind hidrosolubile, ele se elimina mai usor din organism, care nu le poate depozita, ca pe cele liposolubile. De aceea, necesitatea aportului zilnic de vitamine, lege valabila pentru ambele grupuri este mai ales imperativa in privinta celor hidrosolubile. Din acest ultim grup fac parte vitaminele B si C. Raspândirea lor in natura este foarte mare, motiv pentru care o alimentatie cât de cât variata si echilibrata asigura de regula aportul zilnic necesar de vitamine. Sarurile minerale: substantele nutritive din acest grup pot fi impartite in doua mari categorii: unele dintre ele, cum sunt calciul si fosforul, prezente in organism in cantitati mari, intra chiar in constitutia unor tesuturi, iar altele sunt asa-numitele oligoelemente, necesare in cantitati foarte mici. In prima grupa, afara de calciu si fosfor, mai intra sodiul si potasiul. Din a doua categorie fac parte fierul, iodul si fluorul. Fierul intra in compozitia pigmentului sanguin (hemoglobina), iodul are un rol in functia tiroidei, iar fluorul asigura mentinerea integritatii dintilor, impiedicând formarea cariilor. Lipsa de calciu este de temut in cazul unei alimentatii prea sarace in lapte si brânza, iar cea de fier intr-o alimentatie lipsita de carne si legume verzi. Apa: spre deosebire de substantele nutritive enumerate mai sus, apa nu are nici un rol energetic sau plastic, nici biocatalitic. Este insa suficient sa precizam ca circa 60-70% din greutatea corpului omului este reprezentata numai de apa si ca toate procesele vitale si metabolice mentionate pâna acum au loc in mediu celular apos. Acesta face ca lipsa de apa sa fie mai repede resimtita decât lipsa de hrana, astfel ca, daca omul poate rezista la lipsa completa de alimente pâna la 30 de zile sau chiar mai mult, lipsa de apa il omoara in câteva zile.

Leacuri si terapii naturale

I. Pentru persoanele care obisnuiesc sa rontaie intre mese
De fiecare data, chiar daca se intimpla de 3-5 ori/zi iti pregatesti un miez de piine (cit de la o jumatate de felie subtire), o cescuta de apa minerala (sau sifon) si 3 frunzulite de patrunjel. Atunci cind ti se face foame intre mese maninci un pic de miez de piine, o gura de apa pina se termina si la sfirsit frunzulitele de patrunjel. Repeti de cite ori este nevoie pentru ca nu are multe calorii, nu prea are gust, obosesti tot pregatindu-le, iar dupa citeva zile, maximum o saptamina, organismul va inregistra ce anume primeste cind ii este foame si se lipseste singur de asa ospat.
II. Pentru persoanele care au alergie la intepaturile de albine si viespi
Daca aveti norocul sa cunoasteti sau sa aveti rude la tara care se pricep sa fabrice tuica, rugati-le sa va pastreze 1 kilogram de alcool - adica ce curge prima data din cazan. De cite ori aveti nevoie sa va faceti frectie, eventual si pe tot corpul, cu alcool si beti o gura sau doua. Alergia va disparea de la sine, chiar daca ati fost intepat de curind.
III. Pentru persoanele care din cauza oboselii au palpitatii
Cei mai multumiti vor fi cei care au in gradina cite un nuc, dar se mai gaseste cite un nuc singuratic si prin parcuri si chiar pe trotuar. Te apropii de nuc si il iei in brate in asa fel incit sa stai cu inima lipita de el. Poti sa-i vorbesti ca unui prieten pentru ca timpul sa treaca mai usor si sa-i multumesti pentru sanatate, sa-i promiti ca mai vii sa-l vezi si dupa 1-3 minute oboseala si palpitatiile dispar si puteti pleca linistit.
IV. Pentru persoanele care nu suporta racoritoarele din comert
In 2 litri de apa minerala plata care clocoteste arunci o mina de flori de sunatoare, o lamiie taiata felii cu coaja cu tot si 2-3 linguri de miere dupa gust. Se dau citeva clocote la foc mic (atentie se umfla) si dupa ce s-a racit se pune in sticla la frigider. Se poate consuma in 2-3 zile.